Cu cateva zile in urma cantam cantecul "Are mama o fetita frumusica-foc" (am dat din intamplare de ea pe youtube) si am constat cu stupoare ca l-a invatat repede. Il fredona si el: "Aie mama o fetisa fiumusica....Aie mama o fetisa vesela si...". Apoi dupa alta zi, ma intreba: "Aie mama o fetisa?" "Nu, mama are un baiat, Theo, adica pe tine!" Se uita la mine zambind.
Cine stie, poate face mama si o fetita...:)
joi, 8 mai 2014
E nasoala cu lupul!
Stiti ca va povesteam ieri de patania cu lupul. Ei, dis-de-dimineata cand s-a trezit, vine fi-miu langa mine, mai stam un pic in pat si vrand sa se duca in alta camera, incepe sa planga ca vine lupul...
Zic, aoleu, e nasoala, cu lupul, te pomenesti ca e traumatizat copilul! Ce sa facem? Incerc toate metodele, de data asta il iau cu logica. "Pai cum sa vina lupul la noi in casa, daca toate geamurile si usile sunt inchise?!?" Cred ca a functionat, caci s-a oprit din plans...cine stie pana cand.
Apoi, dupa ce i-a trecut: "E balangiu lupul?", cu ochii mari la mine. {a se citi bulangiu}
Zic, aoleu, e nasoala, cu lupul, te pomenesti ca e traumatizat copilul! Ce sa facem? Incerc toate metodele, de data asta il iau cu logica. "Pai cum sa vina lupul la noi in casa, daca toate geamurile si usile sunt inchise?!?" Cred ca a functionat, caci s-a oprit din plans...cine stie pana cand.
Apoi, dupa ce i-a trecut: "E balangiu lupul?", cu ochii mari la mine. {a se citi bulangiu}
De ce...?
Cu putin timp in urma ma temeam ca n-o sa-mi mai fie asa drag copilul, ca sunt simpatici doar cand sunt bebe si un an-doi dupa si gata. Da' de unde?!? Cu fiecare zi parca ma indragostesc mai tare de el, de parca as fi la o a doua indragosteala. Cu fiecare imbratisare, cu fiecare respiratie a pielii lui de copil, ma scurg mereu de dragul lui.
Acum cateva saptamani m-a intrebat: "Mami, de se bate vantul? De se puoa?" Am ramas blocata, stiam ca abia de la 3 ani vine perioada "deceurilor" si el avea 2,2 ani cand m-a intrebat prima oara. I-am dat atatea explicatii, nu imediat, pe parcurs, si eu si ta-su, ca cine mai stie ce-o fi in capul copilului... Ba ca scutura norii de apa, ba ca sufla norii, ba una, ba alta, mereu altceva de fiecare data. Acum deocamdata nu ne mai intreaba... Acum e preocupat de lup.
Oricum, sunt adepta raspunsurilor cat mai aproape de adevar. N-o sa-i dau never-ever povesti de genul berzei. Chiar uitandu-ne pe niste poze de nunta, ii spuneam despre verisorii lui ca erau mici si ca el era mic de tot in burta la mami. Acum stie ca e mare, m-a interbat: "Acum Theo mare este?" "Da, mami, acum Theo este mare si puternic, destept si frumos!".
Deci trebuie sa reiau lectiile de fizica, ciruitul apei in natura si miscarea curentilor sa-i explic copilului ca lumea de ce ploua si de ce bate vantul. Ma puteti ajuta cu niste linkuri?
Va multumim anticipat!
.T. si cu mami.
Acum cateva saptamani m-a intrebat: "Mami, de se bate vantul? De se puoa?" Am ramas blocata, stiam ca abia de la 3 ani vine perioada "deceurilor" si el avea 2,2 ani cand m-a intrebat prima oara. I-am dat atatea explicatii, nu imediat, pe parcurs, si eu si ta-su, ca cine mai stie ce-o fi in capul copilului... Ba ca scutura norii de apa, ba ca sufla norii, ba una, ba alta, mereu altceva de fiecare data. Acum deocamdata nu ne mai intreaba... Acum e preocupat de lup.
Oricum, sunt adepta raspunsurilor cat mai aproape de adevar. N-o sa-i dau never-ever povesti de genul berzei. Chiar uitandu-ne pe niste poze de nunta, ii spuneam despre verisorii lui ca erau mici si ca el era mic de tot in burta la mami. Acum stie ca e mare, m-a interbat: "Acum Theo mare este?" "Da, mami, acum Theo este mare si puternic, destept si frumos!".
Deci trebuie sa reiau lectiile de fizica, ciruitul apei in natura si miscarea curentilor sa-i explic copilului ca lumea de ce ploua si de ce bate vantul. Ma puteti ajuta cu niste linkuri?
Va multumim anticipat!
.T. si cu mami.
miercuri, 7 mai 2014
Din peripetiile noastre: Azi am plecat in cautarea lupului
Azi (07.05.2014) am fost sa cautam lupul.
De cateva zile incoace G.T. al meu e obsedat ca vine lupul. "Vine lupul! Vine lupul!" in fiecare zi si face niste ochi mari la mine asteptand replica mea. Degeaba i-am explicat, degeaba am luat-o in glume, ca vine mamaia, ca vine mama lupului (cred ca nu i-a ars de glume la faza asta), ca vine tataia, etc. Nimic n-a mers. Asa l-au impresionat povestile spune de maia, incat acum lupul il bantuie; cred si eu, la cate povesti sunt cu lupul... Scufita rosie, Cei trei purcelusi, Capra cu trei iezi...
Am impresia ca saracul copil a inceput sa creada in lup mai ales dupa ce ziua in amiaza mare aude cainele vecinilor, un Beagle tare simpatic si jucaus, urland fix ca un lup. Nu exagerez cu nimic: auuuuuuuuuuu...
Degeaba ii spun eu copilului, mami, plange Sweetie: "Auuuuuuu, sunt singurica, auuuuuuu iar ati plecat si m-ati lasat" (vecinii nostri nu au copii si sunt plecati mai toata ziua).
Daca am vazut ca o tine asa si azi, am zis gata! Nu mai vine niciun lup! Mergem noi la el! A fost incantat de idee, si cu ocazia asta am avut un scop si noi sa iesim la plimbare. Cartierul nostru e relativ nou, caci ne-am mutat din noiembrie si deocamdata cunoastem doar cainii de pe strada noastra.
Asa am pornit noi in cautarea lupului: calare pe un cal naravas de plastic, dupa care mi-e cam teama sa nu se ia toti cateii strazii la cat de zgomotos este. Daca l-am gasit? Pai mai conteaza? Stiti cum se spune, importanta e calatoria, si nu destinatia. Pe drum ne-am intalnit cu alt catel prieten, Tasha, in curtea unor cunoscuti, si am mangaiat-o printre gratii si i-am aruncat mingea sa o prinda. Am intrebat-o si pe Tasha daca stie unde e lupul, dar nici ea nu stia: "Unte e lupul, Tasha?" Nimic.
Am mai cautat un pic, dar nu prea departe, de frica altor caini de pe alte strazi (frica mea, ma si imaginam luand-o la goana cu copilul la subrat, parasind calul, cu un caine feroce in urma noastra!) si l-am pacalit ca am vazut lupul in departare. Era un caine, intr-adevar, mai departe, a facut ochii mare la el, s-a oprit, n-a zis nimic, iar la sugestia mea a facut cale-ntoarsa cat ai clipi!
E fuga rusinoasa? Nu stiu, dar sanatoasa sigur e!
Sa mai vedem maine, daca mai vine lupul...
P.S.: Mi-am amintit ca era speriat de lup de pe vremea cand statea cu maia si o data, cand ii povestea, el s-a dus si a inchis usa sa nu vina lupul. Alta data a zis ca-i da ciocolata lupului ca sa plece...
De cateva zile incoace G.T. al meu e obsedat ca vine lupul. "Vine lupul! Vine lupul!" in fiecare zi si face niste ochi mari la mine asteptand replica mea. Degeaba i-am explicat, degeaba am luat-o in glume, ca vine mamaia, ca vine mama lupului (cred ca nu i-a ars de glume la faza asta), ca vine tataia, etc. Nimic n-a mers. Asa l-au impresionat povestile spune de maia, incat acum lupul il bantuie; cred si eu, la cate povesti sunt cu lupul... Scufita rosie, Cei trei purcelusi, Capra cu trei iezi...
Am impresia ca saracul copil a inceput sa creada in lup mai ales dupa ce ziua in amiaza mare aude cainele vecinilor, un Beagle tare simpatic si jucaus, urland fix ca un lup. Nu exagerez cu nimic: auuuuuuuuuuu...
Degeaba ii spun eu copilului, mami, plange Sweetie: "Auuuuuuu, sunt singurica, auuuuuuu iar ati plecat si m-ati lasat" (vecinii nostri nu au copii si sunt plecati mai toata ziua).
Daca am vazut ca o tine asa si azi, am zis gata! Nu mai vine niciun lup! Mergem noi la el! A fost incantat de idee, si cu ocazia asta am avut un scop si noi sa iesim la plimbare. Cartierul nostru e relativ nou, caci ne-am mutat din noiembrie si deocamdata cunoastem doar cainii de pe strada noastra.
Asa am pornit noi in cautarea lupului: calare pe un cal naravas de plastic, dupa care mi-e cam teama sa nu se ia toti cateii strazii la cat de zgomotos este. Daca l-am gasit? Pai mai conteaza? Stiti cum se spune, importanta e calatoria, si nu destinatia. Pe drum ne-am intalnit cu alt catel prieten, Tasha, in curtea unor cunoscuti, si am mangaiat-o printre gratii si i-am aruncat mingea sa o prinda. Am intrebat-o si pe Tasha daca stie unde e lupul, dar nici ea nu stia: "Unte e lupul, Tasha?" Nimic.
Am mai cautat un pic, dar nu prea departe, de frica altor caini de pe alte strazi (frica mea, ma si imaginam luand-o la goana cu copilul la subrat, parasind calul, cu un caine feroce in urma noastra!) si l-am pacalit ca am vazut lupul in departare. Era un caine, intr-adevar, mai departe, a facut ochii mare la el, s-a oprit, n-a zis nimic, iar la sugestia mea a facut cale-ntoarsa cat ai clipi!
E fuga rusinoasa? Nu stiu, dar sanatoasa sigur e!
Sa mai vedem maine, daca mai vine lupul...
P.S.: Mi-am amintit ca era speriat de lup de pe vremea cand statea cu maia si o data, cand ii povestea, el s-a dus si a inchis usa sa nu vina lupul. Alta data a zis ca-i da ciocolata lupului ca sa plece...
marți, 6 mai 2014
Sa fii mama inseamna sa te auto-depasesti
"Mami, te ubesc mut de taie" = mami, te iubesc mult de tare (in loc de mult de tot). Cum sa nu te topesti cand auzi aceste cuvinte din gura copilului, cu bratele lui colier de gatul tau? Cand stii ca un copil este cea mai sincera si inocenta fiinta de pe lumea asta?
Pana nu demult credeam ca nu poti face mare lucru de acasa crescand un copil. Asta tine de ceea ce crezi tu ca poti. Asta se aplica si in viata fara copil. E mai dificil, dar nu imposibil. Sa stai acasa sa cresti un copil, sa fii menajera, sa fii bucatareasa si sa mai si faci meniul, sa fii mama si sa mai fii si educatoare, deja este mult pentru un om simplu. Nu degeaba au organizat niste oameni un interviu pentru un post de mama: World's Toughest Job. Si sa te mai ocupi si de o mica afacere care sa te ajute psihic dar si pecuniar...
Sunt momente tare fumoase, atat de frumoase ca doare, frumoase pana la lacrimi.
Sunt si momente cand imi pierd rabdarea si-mi vine sa fug mancand pamantul. Ei, acele momente reprezinta un prag, pe care daca-l treci, esti salvata. La mine acel prag se apropie cam cu 10-14 zile inainte de menstruatie, in fiecare luna, dar in fiecare luna! Cand cred ca nu se mai poate, mereu ma surprinde cel mic cu cate vrea/poate/face si asa ma ajuta si pe mine, e si el multumit ca face ceva!
Chiar daca in acele momente imi vine sa fug, sa divortez, sa-mi parasesc copilul, tot cu copilul imi fac programul mai bine. Pentru ca un copil nu te lasa sa lancezesti. Un copil nu te lasa sa pierzi timpul aiurea si sa te irosesti. El intotdeauna face ceva, sau vrea ceva, sau trage de tine, efectiv, pana iti revii. Este extraordinar, un copil te ajuta sa-ti depasesti limitele!
Pana nu demult credeam ca nu poti face mare lucru de acasa crescand un copil. Asta tine de ceea ce crezi tu ca poti. Asta se aplica si in viata fara copil. E mai dificil, dar nu imposibil. Sa stai acasa sa cresti un copil, sa fii menajera, sa fii bucatareasa si sa mai si faci meniul, sa fii mama si sa mai fii si educatoare, deja este mult pentru un om simplu. Nu degeaba au organizat niste oameni un interviu pentru un post de mama: World's Toughest Job. Si sa te mai ocupi si de o mica afacere care sa te ajute psihic dar si pecuniar...
Sunt momente tare fumoase, atat de frumoase ca doare, frumoase pana la lacrimi.
Sunt si momente cand imi pierd rabdarea si-mi vine sa fug mancand pamantul. Ei, acele momente reprezinta un prag, pe care daca-l treci, esti salvata. La mine acel prag se apropie cam cu 10-14 zile inainte de menstruatie, in fiecare luna, dar in fiecare luna! Cand cred ca nu se mai poate, mereu ma surprinde cel mic cu cate vrea/poate/face si asa ma ajuta si pe mine, e si el multumit ca face ceva!
Chiar daca in acele momente imi vine sa fug, sa divortez, sa-mi parasesc copilul, tot cu copilul imi fac programul mai bine. Pentru ca un copil nu te lasa sa lancezesti. Un copil nu te lasa sa pierzi timpul aiurea si sa te irosesti. El intotdeauna face ceva, sau vrea ceva, sau trage de tine, efectiv, pana iti revii. Este extraordinar, un copil te ajuta sa-ti depasesti limitele!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)