marți, 28 mai 2013

Franturi de ganduri melancolice (martie2013)

Suntem mereu in cautarea fericirii si tot mereu amanam. Zicem: lasa, ca o sa vina si acea perioada cand voi fi fericit. O sa vina acea perioada cand o sa fac ce-mi place, nu doar ce trebuie, cand o sa fac ce-mi doreste sufletelul...

Mereu amanam sa facem ce ne place, si intr-un final ne traim viata vanzandu-ne sufletul altuia/altora sau diavolului. Ne lipseste curajul sa zicem: gata, nu mai vreau o viata fara satisfactii! Iar cei care indraznesc sa tina cont de sufletul lor, sunt stigmatizati de-a dreptul! Sunt indepartati si brutalizati...Mai rau ma mahneste gandul ca si eu am aruncat cu piatra in cei care nu vor sa-si vanda sufletul!

In toata aceasta valtoare nebuna si ametitoare, sunt anumite momente in care timpul se opreste in loc. Sunt acele momente speciale pentru care merita sa traiesc. Sunt acele momente care vor ramane intiparite toata viata (pe retina, in inima si in suflet) si care-mi umplu sufletul de mai mult decat fericire. Clipele astea autentice cu Copilul meu ma fac sa simt ca traiesc!