vineri, 25 octombrie 2013

Cat investim in schimbarile de dinainte de nastere?

Dragi viitoare mamici,

Aceasta postare este pentru femeile care au aflat ca sunt insarcinate.

Consumerismul din ziua de azi ne-a spalat atat de bine creierii, incat acum fiecare femeie insarcinata isi doreste cu disperare o camera doar a copilului.

Hai sa ne gandim putin cum traiesc oamenii simpli de la tara...

Hai sa na gandim cum traiau oamenii acum cateva sute si sute de ani, sau mai bine...

Si mai ales, sa ne gandim in primul si-n primul rand la binele copilului, la ce are el nevoie. Culmea! El nu are nevoie de lucruri, el are nevoie de parinti, de niste brate dragastoase care sa-l tina la piept, de hrana si de multa si neconditionata dragoste, atat!

Nu mai stiu daca intainte sa nasc sau dupa, cert este ca la un moment dat am citit blogul unei mamici care se ocupa si de design interior si sfatuia sa nu mai aruncam banii pe reamenajari in apartament, in atatea lucruri inutile pentru copil, si sa investestim mai degraba intr-un dressing, care este muuult mai practic. Un dressing este mult mai util pentru toata familia, mai ales ca se mareste si ai nevoie de multe si incapatoare spatii de depozitare. O zugraveala este iarasi binevenita, ca sa faci o curatenie temeinica in toata casa. Eventual te mai joci cu culorile, colorezi un perete din camera, sau pictezi desene animate viu colorate pentru cel mic, asa va avea pe ce se uita cand sta lungit pe spate.

Recunosc cu mana pe inima ca si eu daca as fi avut mai multi bani as fi cheltuit mult mai mult. Daca n-ar fi fost sotul meu sa ma mai tempereze, sigur as fi facut si un card de credit. De fapt, el avea atitudinea nu luam nimic pana nu nasti, iar eu eram euforica si as fi luat toot ce se poate! :))) Pana la urma am ales calea de mijloc, evident.

Cand ma gandesc acum dupa aproape doi ani, acea euforie trece dupa cateva luni, un an maxim si apoi iti revii. Pe multe mamici le-am auzit dupa cateva luni de zile: a, pai patutul e doar mobila sau spatiu de depozitat, sterilizatorul de biberoane nu l-am folosit pentru ca am alaptat, caruciorul nu este deloc practic intr-un oras ca Bucurestiul unde NU SUNT RAMPE! Mai bine iei un wrap, o manduca, o luna sau un mei-tai si toata lumea e mai castigata!

Lucrusoare de imbracat am luat doar pentru spital,3 bodyuri si 2 pantaloni si au fost suficiente, ca au inceput sa curga de la rude. Carora le multumim mult pe aceasta cale! :)

Deci, nu va mai speriati ca trebuie sa cumparati o gramada de lucruri! Noi am luat cred ca cel mai ieftin patut cu putinta: 150 lei de la IKEA! Si exemplele continua. Poti cumpara hainute la preturi infime de la mamici care vand, etc. Solutii se gasesc, doar sa cauti! De la sotul meu am invatat ca gasesti si ieftin si bun si calitate si frumos!

Ce ziceti? Sunteti de acord? (astept parerile mamicilor care au trecut prin aceasta poveste!)
Dezbatem? E cineva impotriva?

joi, 10 octombrie 2013

E bataia rupta din rai? Sau "beneficiile" educatiei negre

In ultima vreme, surprinzator, dar citesc (avand in vedere ca m-am intors la serviciu)! Citesc doua carti in paralel, despre care nu credeam ca pot avea legatura, dar la un moment dat mi-a fost clara legatura ca lumina zilei! Nu citesc in paralel de obicei, dar am fost obligata de circumstante (citesc la birou o carte in format pdf, ca sa nu se prinda sefa ca fac altceva decat sa muncesc! sper ca nu citeste si ea postarea mea... :P)

Oricum ar fi, ca o alta inroducere, inainte sa devin mama, eram de parere ca bataia e rupta din rai. Pe aceasta cale o rog pe sora mea sa ma ierte pentru bataile pe care le-a incasat din partea mea cand era mica si ramanea doar cu mine...

Am descoperit doua carti deosebite! Prima se numeste "Limbajul trupului" de Alice Miller si a doua "Retete de jocuri" de L Cohen (sau Playful Parenting).

Ca idee generala comuna: COPILARIA ESTE CEA MAI IMPORTANTA PERIOADA DIN VIATA UNUI OM! De ea depinde personalitatea adultului, capacitatea lui de a se integra in societate, capacitatea de relationare cu semenii, reusitele sau esecurile. ABSOLUT TOTUL depinde de copilarie!

Alice Miller numeste bataile, mutilarile, etc, abuzuri. Lawrence Cohen, psiholog pediatru, merge mai departe si depaseste crizele/problemele, si in general momentele cand ne vine sa le rezolvam prin bataie, prin joc.

Revolta trupului spune asa: cu cat ne refulam mai mult niste sentimente legate de parintii nostri, cu atat trupul sufera, pentru ca el nu se minte. Din cauza regulilor de morala din societatea noastra, suntem atat de indoctrinati, incat nici macar nu indraznim sa ne acuzam parintii pentru traumele din copilarie! Dar in momentul in care constientizam asta, si ne inconjuram de persoane cu care putem comunica, problemele de sanatate trec.

Retete de jocuri spune: coboara la nivelul copilului si joaca-te cu el! Copilul are nevoie sa-si umple paharul (metafora pentru incarcarea bateriilor afective). Jocul poate sa rezolve multe probleme de comportament, poate reface legatura dintre copil si parinti. Dupa felul in care se joaca un copil iti poti da seama ce probleme are, ce emisiuni priveste la televizor, etc. Ca si exemple: joaca de-a doctorul, il ajuta pe copil sa-si descarce teama de injectii si prin invesarea rolului, el detine controlul - lucru foarte important. Joaca are efectul de vindecare a sufletului si a problemelor copiilor pentru ca ei nu stiu sa se exprime.

Si v-as putea spune mult mai multe, dar ii voi lasa pe autori, caci ei spun cel mai bine! Lectura placuta!

PSș a fost scrisa in primavara-vara cred dar nepublicata.

Confesiuni I

Vine un moment in viata cand banii nu te mai motiveaza. Nu credeam ca la mine se va intampla atat de curand. Am ajuns la varsta de 30 de ani, am facut un copil, am realizat multe alaturi de sotul meu in doar 4 ani si acum banii nu ma mai motiveaza. Cam asa s-ar rezuma viata mea la momentul de fata.

Adevarul e ca trec printr-o perioada foarte solicitanta si am momente cand cedez. Am ganduri de auto-anihilare pentru ma aflu intre ciocan si nicovala. Dar am nevoie sa aleg pentru mine si cand o voi face sper ca cei iubiti sa ma inteleaga. Poate daca nu era puiul nostru la mijloc mi-ar fi fost mai usor sa iau decizia care sa-mi salveze sufletul. Dar tot el este cel care ma salveaza de la auto-distrugere.

De curand am auzit pe cineva povestind o scena dintr-un film si pentru ca nu a retinut detaliile a zis ca e neinteresant. Era vorba despre fiica unor parinti divortati si tatal ei trebuia sa-si pastreze jobul ca sa-si poata vedea fiica. Ma rog, cu aproximatie, era vorba despre familie, mai exact parinti si copii, ceva emotionant care se poate intampla si in viata reala. Deci mi se pare o siuatie interesanta. Dar persoana respectiva nu are copii. Ce rau imi pare ca nu i-am zis atunciȘ ȚNeinteresant? Sa vezi ce interesanta devine viata cand ai copil! Este cel mai interesant lucru ce ti se poate intampla, si n-o sa intelegi niciodata pana n-o sa ai copii!Ț

Da, un copil iti schimba viata si odata cu el inveti si tu mai multeȘ depre tine, despre viata, despre oameni. Totul parca ti se prezinta din alt unghi. Este o experienta unica. In momentele mele de negare a propriei fiinte, copilul pe care l-am nascut m-a facut sa capat forta necesara de a continua. Cum sa-l las fara mama lui si sa se intrebe, sa se complexeze, sa-l obsedeze gandulȘ oare de ce s-o fi sinucis mama mea? Oare nu ma iubea? Oare nu-i pasa de mine? Oare era bolnava psihic si voi fi si eu la fel? Si mai ales ca abia astept sutele, miile de clipe minunate impreuna ce vor urma! Cu cat creste mai mare, cu atat creste si iubirea dintre noi, si nu ma pot opri sa nu ma minunez de el. Mi s-a parut o minune cand l-am nascut (si asta numai o mama poate intelege sdespre ce vorbesc) si mi se pare si acum o minuneȘ cate lucruri noi invata in fiecare zi si cat este de voios.

Da, probabil ca maternitatea m-a schimbat. Inainte banii ma motivau, acum nu mai e asa. Acum altceva are prioritatateȘ familia, oamenii care ma-nconjoara si momentele impreuna. Este o perioada din viata mea cand se schimba iar prioritatile. Imi aduc aminte de primul asemenea momentȘ eram in anul al treilea de facultate si-mi cautam disperata de lucru de un an deja! M-a acceptat o gradinita privata desi nu aveam experienta si la interviu nici nu am intrebat de salariu, nu contau conditiile contractuale, eu voiam doar sa-mi fac experienta sa am un start in cariera. Dupa aproape un an de zile se intampla sa fiu si in ultimul an de facultate, prioritatile mele s-au schimbat. De aici si plecarea mea de la acea gradinita, pentru ca am indraznit sa intreb de drepturile mele.

Si acum la fel, imi doresc un serviciu care sa-mi faca placere, sa-mi umple sufletul de implinire. Sa fac ceva care sa conteze pentru mine, nu doar sa ma zbat si sa-mi stric sanatatea si sa-mi irosesc timpul furat familiei doar ca sa faca altii bani prin niste lucruri golite de orice insemnatate culturala sau sufleteasca (cum ar fi reinnoirea de contract de suport tehnic...) si care te reduce la stadiul de robotel...

Intr-o zi voi fi libera...