Imi fac mea culpa pentru ca inainte de nastere nu am facut faimosul curs de puericultura. Nu radeti, chiar daca citesti pana nu mai poti tot felul de carti despre nastere si despre cresterea copilului, tot nu esti pregatit pentru acest mare si important hop: alaptarea! O data ca oricat ai citi, la tine poate aveam alte simptome (de exemplu: furia laptelui; o mamica din salon a avut cand frisoare, cand calduri; eu nu, la mine s-au intarit sanii ca bolovanii) si apoi, ca este foarte dureros la inceput - si asta cred ca este cel mai dificil factor care te poate da inapoi.
Eu sfatuiesc toate cuplurile sa faca acest curs de puericultura! De fapt, dupa mintea mea, ar trebui ca parintii care fac copii sa urmeze niste cursuri dinainte, ca o scoala care sa te pregateasca pentru cresterea unui copil. Sa fie gratuit si obligatoriu tuturor viitorilor parinti (si optional celor care se gandesc sa faca copii)! Iar celor care lipsesc, sa li se ia copilul. Daca ar fi sa dau timpul inapoi, m-as duce negresit si l-as lua si pe sotul meu. Asa se responsabilizeaza mult mai repede si mai bine un cuplu pentru aceasta 'noua viata' si 'meserie'.
Cred ca neparticiparea mea a avut ca factor decisiv faptul ca acest curs se plateste (unde aveam eu asigurarea medicala pe atunci) si poate si din cauza ca noi femeile romance avem acea mandrie cum ca ne descurcam singure, ca nu avem nevoie de ajutor. De ce sa dau bani pe un lucru pe care-l pot afla si singura? Uite de ce: pentru ca acolo afli niste lucruri pe care nu ti le mai spune nimeni, de la niste oameni avizati, si ai parte de niste informatii complete! Nu dupa urechea bunicii sau vecinii!
Azi, vorbind cu o viitoare mamica, D., am aflat ca la acest curs te invata cam detoate, inclusiv ca toate mamele au lapte la nastere (desi am auzit si azi multe mamici spunand ca nu avut lapte...), indiferent de tipul nasterii si ca sa pui copilul la san cat mai repede posibil. Nu cum imi spusese mie o ingrijitoare 'binevoitoare' in spital sa nu mai chinui copilul, ca eu am nascut prin cezariana si nu am lapte.............sa-i dau lapte praf in continuare, desi era a treia zi dupa nastere!!!
Abia recent am aflat de o organizatie (de fapt e o clinica) care se ocupa, printre altele, cu consiliere in alaptare: aici. Si de o moasa de profesie, dar care ofera si alte servicii inainte si dupa nastere (ex: consiliere, asistare la nastere, masaj mamicii dupa nastere, sau puiului) aici.
Este mare pacat cum foarte multe mamici, din nestiinta, ignoranta sau pur si simplu disperare, pierd laptele la o luna, doua, sau chiar la 6 luni de alaptat... Eu una sunt pentru alaptat pana cat mai tarziu, chiar si pana la 6 ani daca si copilul isi doreste!
joi, 14 iunie 2012
luni, 11 iunie 2012
Introducere in vastul subiect: alaptarea
Nu știu de ce, dar am făcut o obsesie pentru acest subiect. Poate pentru ca sunt constienta de importanta lui, pentru ca era cat pe ce sa NU-mi alaptez puiul si pentru ca am citit atat de multe experiente pe internet, incat ma consider o specialista in domeniu iar in acelasi timp imi pare atat de rau pentru puitii care nu s-au bucurat de acest tratament.
Am tot auzit in stanga si-n dreapta (adica am citit o groaza de experiente ale unor mame care s-au chinuit ceva pana sa intre in rutina alaptarii) cat de importanta este alaptarea puiului cu lapte matern. Cum organizatia nu-stiu-care recomanda alaptarea exclusiv cu lapte matern pana la sase luni, bla-bla, etc. Dar ce se face in spitale in acest sens? NIMIC! Sunt informate mamele in spitale de acest lucru? Sunt informate mamele de beneficiile unei moase sau de ale unui consultant in lactatie, chiar daca acestea nu sunt incluse in serviciile de pe durata spitalizarii? NU! Ba din contra, va jur!
Eu una, pot spune cu mana pe inima ca am avut noroc din mai multe puncte de vedere. In primul rand m-am sfatuit cu mai multe mamici care au nascut naintea mea. Pe aceasta cale multumesc Florie si Mirelei (sper sa cititi si voi!) care m-au tot incurajat sa alaptez copilul cat mai curand dupa nastere. Nu stiu cum m-as fi descurcat daca nu as fi avut in minte sfaturile lor!
In al doilea rand, am pornit la spital cu singurul si unicul gand ca imi voi alapta puiul (poate tot datorita lor)! Nicio alta varianta nu era posibila in capul meu. In acest sens nu mi-am luat nimic la spital, nici macar pompa de muls-decizie pe care am cam regretat-o ulterior, dar am facut fata si asa. Si poate a fost mai bine ca nu m-am grabit.
Si in al treilea rand si care cred ca a fost factorul decisiv, desi nu ma pregatisem dinainte, adica nu stiam mare lucru despre alaptare (nici nu prea ai cum sa stii pana nu alaptezi), m-am lasat condusa de intuitie sau de acel instinct matern care se activeaza odata cu nasterea. Si bine am facut!
Va urma...
Am tot auzit in stanga si-n dreapta (adica am citit o groaza de experiente ale unor mame care s-au chinuit ceva pana sa intre in rutina alaptarii) cat de importanta este alaptarea puiului cu lapte matern. Cum organizatia nu-stiu-care recomanda alaptarea exclusiv cu lapte matern pana la sase luni, bla-bla, etc. Dar ce se face in spitale in acest sens? NIMIC! Sunt informate mamele in spitale de acest lucru? Sunt informate mamele de beneficiile unei moase sau de ale unui consultant in lactatie, chiar daca acestea nu sunt incluse in serviciile de pe durata spitalizarii? NU! Ba din contra, va jur!
Eu una, pot spune cu mana pe inima ca am avut noroc din mai multe puncte de vedere. In primul rand m-am sfatuit cu mai multe mamici care au nascut naintea mea. Pe aceasta cale multumesc Florie si Mirelei (sper sa cititi si voi!) care m-au tot incurajat sa alaptez copilul cat mai curand dupa nastere. Nu stiu cum m-as fi descurcat daca nu as fi avut in minte sfaturile lor!
In al doilea rand, am pornit la spital cu singurul si unicul gand ca imi voi alapta puiul (poate tot datorita lor)! Nicio alta varianta nu era posibila in capul meu. In acest sens nu mi-am luat nimic la spital, nici macar pompa de muls-decizie pe care am cam regretat-o ulterior, dar am facut fata si asa. Si poate a fost mai bine ca nu m-am grabit.
Si in al treilea rand si care cred ca a fost factorul decisiv, desi nu ma pregatisem dinainte, adica nu stiam mare lucru despre alaptare (nici nu prea ai cum sa stii pana nu alaptezi), m-am lasat condusa de intuitie sau de acel instinct matern care se activeaza odata cu nasterea. Si bine am facut!
Va urma...
vineri, 8 iunie 2012
Se cheama ca nu suntem parinti buni?
Azi fiul nostru a cazut. Tocmai azi, cand a implinit patru luni. In loc sa-i cantam la multi ani, sau sa-i facem o tona de poze (cum imi si propusesem, de altfel, in tinuta lui de marinel cumparata de buni) a trebuit sa i se intample asa ceva. Culmea ca era sub ochii nostri. Ai amandurora. Dar parca timpul s-a miscat pe repede inainte si nu am apucat, niciunul din noi sa reactionam instantaneu. Intr-o fractiune de secunda fiul nostru a cazut de pe scaun cu tot cu scoica, un fel de salt pe spate si a ajuns pe jos (noroc ca nu avem gresie pe jos!) cu fata in jos si cu scoica peste el.
In clipa aia am crezut ca-nnebunesc; eram muta, intepenita de durere ca in acele vise in care vrei sa alergi dar pur si simplu nu poti si ceva rau e pe cale sa se intample. Dar de mii de ori mai dureros. O durere in suflet pe care n-am simtit-o vreodata. Imi venea sa tip, dar in acelasi timp voiam sa stiu cum se simte el. Ta-su era mai aproape asa ca l-a luat el repede de pe jos. Slava cerului ca a inceput sa planga. Dupa ce l-a mai linistit, l-am luat eu in brate - deja imi revenisem si nu mai stiam cum sa-l alin. Mi-am amintit foarte repede de o alta mamica care a aplicat metoda alinarii la san imediat dupa vaccin. Asa si eu, l-am pus la san sa-l calmez si-i tineam compresa rece pe frunte pana s-a calmat.
Momentan sunt in soc, nu mai vreau sa vad scoica, nici locul in care a cazut si ma intreb unde o sa-l tin prin casa dupa mine. Caci el nu sta singur in camera. Poate o sa-l iau in carut. Oricum, mi se pare horor scena de fiecare data cand incerc s-o derulez. Am vazut-o cu coada ochiului si desi s-antamplat, mi se pare ireal...
Dupa ce s-a linistit am sunat medicul pediatru, dar n-a raspuns - tocmai acum zic, cand arde! A raspuns in alte dati cand nu era asa imporant... Am sunat la medicul de familie si m-a linistit. A spus ca a reactionat bine daca a plans imediat si n-a lesinat. Ca asa se intampla cu copiii mici, dar ca nu este grav. Sa-i pun compresa rece si sa urmaresc in zilele care urmeaza evolutia cucuiului. A vorbit si sotul meu cu cumnata si la fel, ca nu-i grav, 'bine ca nu s-a lovit in zona creierului mic', adica pe la ceafa.
Toate bune si frumoase, dar eu am ramas socata. In primul rand de uimitoarea fractiune de secunda care poate schimba totul si apoi de faptul ca puteam sa verific scoica daca e pusa bine...........
Iata-l mai jos in somnul de dupa cazatura:
In clipa aia am crezut ca-nnebunesc; eram muta, intepenita de durere ca in acele vise in care vrei sa alergi dar pur si simplu nu poti si ceva rau e pe cale sa se intample. Dar de mii de ori mai dureros. O durere in suflet pe care n-am simtit-o vreodata. Imi venea sa tip, dar in acelasi timp voiam sa stiu cum se simte el. Ta-su era mai aproape asa ca l-a luat el repede de pe jos. Slava cerului ca a inceput sa planga. Dupa ce l-a mai linistit, l-am luat eu in brate - deja imi revenisem si nu mai stiam cum sa-l alin. Mi-am amintit foarte repede de o alta mamica care a aplicat metoda alinarii la san imediat dupa vaccin. Asa si eu, l-am pus la san sa-l calmez si-i tineam compresa rece pe frunte pana s-a calmat.
Momentan sunt in soc, nu mai vreau sa vad scoica, nici locul in care a cazut si ma intreb unde o sa-l tin prin casa dupa mine. Caci el nu sta singur in camera. Poate o sa-l iau in carut. Oricum, mi se pare horor scena de fiecare data cand incerc s-o derulez. Am vazut-o cu coada ochiului si desi s-antamplat, mi se pare ireal...
Dupa ce s-a linistit am sunat medicul pediatru, dar n-a raspuns - tocmai acum zic, cand arde! A raspuns in alte dati cand nu era asa imporant... Am sunat la medicul de familie si m-a linistit. A spus ca a reactionat bine daca a plans imediat si n-a lesinat. Ca asa se intampla cu copiii mici, dar ca nu este grav. Sa-i pun compresa rece si sa urmaresc in zilele care urmeaza evolutia cucuiului. A vorbit si sotul meu cu cumnata si la fel, ca nu-i grav, 'bine ca nu s-a lovit in zona creierului mic', adica pe la ceafa.
Toate bune si frumoase, dar eu am ramas socata. In primul rand de uimitoarea fractiune de secunda care poate schimba totul si apoi de faptul ca puteam sa verific scoica daca e pusa bine...........
Iata-l mai jos in somnul de dupa cazatura:
miercuri, 6 iunie 2012
Alternativele tinutului in brate
Ieri, din dintamplare am vazut ca si in ziua de azi se mai practica leganatul pe picioare. Mare stupoare pe mine, zic: Doamne, Dumnezeule, si in ziua de azi mai leagana, cei drept bunicii, pe cei mici pe picioare?!?!?!? Zic: e clar, o sa se chinuie asa pana hat-hat pe la cativa anisori, cea mica o sa-i terorizeze in fiecare zi...caci despre o fetita este vorba, la vreo 3 luni.
Tot aseara am citit inainte de culcare dintr-un ghid pentru parinti 'Avem un copil!' legat de dependenta copilului de mama in primele luni de viata: "Endogestatia a petrecut-o in primele noua luni atat timp cat a stat in uterul mamei sale. Dupa nastere, pentru aproximativ alte noua luni, copilul a facut cunostinta cu corpul exterior al mamei lui, dar ramane dependent de ea, de laptele sau, de contactul cu ea, de vocea sa. Exogestatia este punctul in care incepe sa se departeze de mama si sa isi exprime propriile cerinte cu sunete si silabe repetate care inca nu au devenit cuvinte."
Si atunci am meditat: domnule, zica cine ce-o zice, copilul are nevoie de mama, are nevoie de afectiune, multa, foarte multa in primele luni! Pana la urma si legantul asta e o alternativa la tinutul in brate, decat sa te doara spatele, sa te cocosezi, mai bine iti dezvolti muschii de la picioare. Decat sa-l lasi sa sufere fara afectiune, mai bine te dedici lui si in totalitate daca e necesar.
Eu una imi legan baiatul intr-un balansoar in forma de fotoliu cam ca cele impletite din rachita, dar acesta e din ratan (luat de la Ikea), dar in momentele lui mai grele, de regula cand il doare burtica. Cum a fost azi - ieri am mancat sarmale... Si functioneaza! A adormit in bratele mele leganat. Ce poate fi mai emotionant? Eu eram topita acolo cu el in brate gandindu-ma sa nu ma misc deloc sa nu-l deranjez. Si la faptul ca ma voi bucura de puiul meu doar un an de zile, caci apoi ma voi intoarce la serviciu... Eram in stare sa stau cu el si doua ore! Am stat odata mai bine de o ora (de intepenisem, ma durea si posteriorul, dar nu conteaza, astea se uita)! Acum l-am adormit si l-am pus in patut pe burtica, noua lui pozitie preferata (probabil pentru ca ii aminteste de caldura mamei burtica pe burtica).
In fine, sunt mai multe alternative luatului in brate. Cum am zis mai sus: leganatul pe picioare, leganatul in balansoar, plimbatul in wrap, sling, mei-tai, manduca, etc. Fiecare mama si pui isi aleg cum sa petreaca timpul impreuna.
Sunt curioasa daca mai sunt alte variante ce pot inlocui luatul in brate. Mamici sau tatici, voi ati mai descoperit si altele?
Iata balansoarul de care spuneam:
Si multumim Andreei pentru acest leanag pe baterii:
Tot aseara am citit inainte de culcare dintr-un ghid pentru parinti 'Avem un copil!' legat de dependenta copilului de mama in primele luni de viata: "Endogestatia a petrecut-o in primele noua luni atat timp cat a stat in uterul mamei sale. Dupa nastere, pentru aproximativ alte noua luni, copilul a facut cunostinta cu corpul exterior al mamei lui, dar ramane dependent de ea, de laptele sau, de contactul cu ea, de vocea sa. Exogestatia este punctul in care incepe sa se departeze de mama si sa isi exprime propriile cerinte cu sunete si silabe repetate care inca nu au devenit cuvinte."
Si atunci am meditat: domnule, zica cine ce-o zice, copilul are nevoie de mama, are nevoie de afectiune, multa, foarte multa in primele luni! Pana la urma si legantul asta e o alternativa la tinutul in brate, decat sa te doara spatele, sa te cocosezi, mai bine iti dezvolti muschii de la picioare. Decat sa-l lasi sa sufere fara afectiune, mai bine te dedici lui si in totalitate daca e necesar.
Eu una imi legan baiatul intr-un balansoar in forma de fotoliu cam ca cele impletite din rachita, dar acesta e din ratan (luat de la Ikea), dar in momentele lui mai grele, de regula cand il doare burtica. Cum a fost azi - ieri am mancat sarmale... Si functioneaza! A adormit in bratele mele leganat. Ce poate fi mai emotionant? Eu eram topita acolo cu el in brate gandindu-ma sa nu ma misc deloc sa nu-l deranjez. Si la faptul ca ma voi bucura de puiul meu doar un an de zile, caci apoi ma voi intoarce la serviciu... Eram in stare sa stau cu el si doua ore! Am stat odata mai bine de o ora (de intepenisem, ma durea si posteriorul, dar nu conteaza, astea se uita)! Acum l-am adormit si l-am pus in patut pe burtica, noua lui pozitie preferata (probabil pentru ca ii aminteste de caldura mamei burtica pe burtica).
In fine, sunt mai multe alternative luatului in brate. Cum am zis mai sus: leganatul pe picioare, leganatul in balansoar, plimbatul in wrap, sling, mei-tai, manduca, etc. Fiecare mama si pui isi aleg cum sa petreaca timpul impreuna.
Sunt curioasa daca mai sunt alte variante ce pot inlocui luatul in brate. Mamici sau tatici, voi ati mai descoperit si altele?
Iata balansoarul de care spuneam:
Si multumim Andreei pentru acest leanag pe baterii:
marți, 5 iunie 2012
In vacanta la bunici sau nu tine copilul in brate ca-l inveti asa
In acest weekend prelungit am fost la munte la bunici, prima deplasare prelungita de acasa cu cel mic. Eram toata emotionata ca Theo nu mai fusese plecat de acasa asa de mult. Mereu ne intorceam acasa sa doarma la el in patut. Poate sunt exagerata, dar stiam de pe vremea cand lucram la gradi (am fost educatoare un an si jumatate) ca cei mici sunt foarte reticenti la schimbari. Dar mi-am luat inima-n dinti, mi-am zis ca e maricel, are aproape patru luni. Plus ca i-am luat lenjeria lui de patut, luna lui care-i canta si nelipsista suza, fara de care nu stiu cum am adormi. :D
Asa ca Theutu' meu a dormit parca mai bine decat acasa. Toate bune si frumoase, veselie, voie buna cu bunica, strabunica, verisorii lui, cu unchiul si cu matusa.
Singurul lucru care m-a deranjat a fost ideea foarte puternic intiparita in mintea adultilor: NU-L LUA IN BRATE CA-L INVETI ASA SI NU MAI SCAPI DE EL!!!!! Ca o mica spovedanie, inainte sa fiu mama si eu gandeam la fel. ...:( Dar nu inteleg de ce aceasta falsa presupunere (nu s-a putut dovedi ca tinutul in brate da dependenta printre sugari) nu a fost dezmintita de specialisti!
Cu toate ca Theo este un copil cuminte, nu plange fara motiv, daca e mancat, dormit e cel mai cuminte, unde-l lasi acolo sta si-si gaseste el preocupare: isi studiaza mainile-preocuparea care-i ocupa lui cel mai mult timp, sau picioarele, sau hainele, sau se uita prin casa, la noi. Orice, numai sa nu fie singur in incapere. Si cu toate astea, desi este cuminte, cand are si el o problema, gata, toata lumea repede ca e rasfatat, ca l-a-nvatat mamica lui in brate...... etc!
Se intamplase cu o zi inainte sa mananc un pateu, un croissant si o ciocolata calda de la cofetarie si m-a durut burta rau. Bineinteles ca alaptand, orice mananc eu ajunge si la el, intr-o cantitate mai mica, dar lui inca ii pot provoca colici diferite alimente. Si uite asa, imediat ce l-am ajutat cu termometrul si a iesit imediat s-a si linistit bietul copil. Si pentru ca era un pic marait, l-am luat la mine la piept in wrap elastic ca s-adoarma mai repede si sa-i treaca si durerea de burtica si l-am scos in gradina la aer curat, soare si cantec de pasarele. Iar, alte sicane, mai ales din parte sotului meu...
Mi-am dat seama ca nu ai cum sa-ntelegi anumite lucruri pana nu devii mama...Pentru ca si eu gandeam la fel; bine, daca ma gandesc mai bine, nici nu m-a preocupat prea mult acest subiect inainte. Dar ce m-a mirat si dezamagit cel mai tare este cum de nu inteleg femeile care au fost mame ca un sugar, cel putin pana intr-un an, sau pana invata sa mearga, are nevoia de contact fizic (mai ales al mamei), sa fie alinat de dureri, sa fie leganat (cum era zilnic cand era in burtica mamei). Ei sunt micuti, abia au venit pe aceasta lume si noi avem deja o gramada de pretentii din partea lor!!!
Asa ca mamici din toata lumea, sau viitoare mamici, nu va lasati 'indrumate', 'sfatuite pentru binele vostru', etc de cei din jur! Doar voi stiti ce-i cel mai bun/bine pentru puii vostri!!! Atata timp cat puiul este ingrijit, mancat, odihnit, fara alte suparari, el va sta singurel in scoica lui, sau pe paturica gasindu-si de lucru. Garantez!!!
Uite-l pe puiul meu linistit:
Asa ca Theutu' meu a dormit parca mai bine decat acasa. Toate bune si frumoase, veselie, voie buna cu bunica, strabunica, verisorii lui, cu unchiul si cu matusa.
Singurul lucru care m-a deranjat a fost ideea foarte puternic intiparita in mintea adultilor: NU-L LUA IN BRATE CA-L INVETI ASA SI NU MAI SCAPI DE EL!!!!! Ca o mica spovedanie, inainte sa fiu mama si eu gandeam la fel. ...:( Dar nu inteleg de ce aceasta falsa presupunere (nu s-a putut dovedi ca tinutul in brate da dependenta printre sugari) nu a fost dezmintita de specialisti!
Cu toate ca Theo este un copil cuminte, nu plange fara motiv, daca e mancat, dormit e cel mai cuminte, unde-l lasi acolo sta si-si gaseste el preocupare: isi studiaza mainile-preocuparea care-i ocupa lui cel mai mult timp, sau picioarele, sau hainele, sau se uita prin casa, la noi. Orice, numai sa nu fie singur in incapere. Si cu toate astea, desi este cuminte, cand are si el o problema, gata, toata lumea repede ca e rasfatat, ca l-a-nvatat mamica lui in brate...... etc!
Se intamplase cu o zi inainte sa mananc un pateu, un croissant si o ciocolata calda de la cofetarie si m-a durut burta rau. Bineinteles ca alaptand, orice mananc eu ajunge si la el, intr-o cantitate mai mica, dar lui inca ii pot provoca colici diferite alimente. Si uite asa, imediat ce l-am ajutat cu termometrul si a iesit imediat s-a si linistit bietul copil. Si pentru ca era un pic marait, l-am luat la mine la piept in wrap elastic ca s-adoarma mai repede si sa-i treaca si durerea de burtica si l-am scos in gradina la aer curat, soare si cantec de pasarele. Iar, alte sicane, mai ales din parte sotului meu...
Mi-am dat seama ca nu ai cum sa-ntelegi anumite lucruri pana nu devii mama...Pentru ca si eu gandeam la fel; bine, daca ma gandesc mai bine, nici nu m-a preocupat prea mult acest subiect inainte. Dar ce m-a mirat si dezamagit cel mai tare este cum de nu inteleg femeile care au fost mame ca un sugar, cel putin pana intr-un an, sau pana invata sa mearga, are nevoia de contact fizic (mai ales al mamei), sa fie alinat de dureri, sa fie leganat (cum era zilnic cand era in burtica mamei). Ei sunt micuti, abia au venit pe aceasta lume si noi avem deja o gramada de pretentii din partea lor!!!
Asa ca mamici din toata lumea, sau viitoare mamici, nu va lasati 'indrumate', 'sfatuite pentru binele vostru', etc de cei din jur! Doar voi stiti ce-i cel mai bun/bine pentru puii vostri!!! Atata timp cat puiul este ingrijit, mancat, odihnit, fara alte suparari, el va sta singurel in scoica lui, sau pe paturica gasindu-si de lucru. Garantez!!!
Uite-l pe puiul meu linistit:
vineri, 1 iunie 2012
Tocmai de ziua copilului :)
Azi e o zi speciala!
Sper ca acest blog sa fie 'inceputul unei frumoase prietenii'! :) Intre cine? Intre mine si toate proaspetele sau viitoarele mamici, bineinteles!
Va pup si va doresc un weekend cat mai jucaus!
PS: Cu o zi inainte am avut in vizita un pitic, Davidut, care a implinit un anisor chiar de ziua copilului:
In primul rand e ziua copiilor: LA MULTI ANI COPII DIN TOATA LUMEA! La multi ani tuturor, de fapt! Asa cum eu nu simt sa ma fi schimbat prea mult de-a lungul timpului, cred (si sper) ca majoritatea din noi ne simtim copii macar din cand in cand. In al doilea rand, dar cel mai important pentru mine, este PRIMUL din numeroasele urmatoare zile de 1 iunie in care voi sarbatori ziua copilului meu. Pana si afara a iesit soarele de bucurie! ;)
Sper ca acest blog sa fie 'inceputul unei frumoase prietenii'! :) Intre cine? Intre mine si toate proaspetele sau viitoarele mamici, bineinteles!
Va pup si va doresc un weekend cat mai jucaus!
PS: Cu o zi inainte am avut in vizita un pitic, Davidut, care a implinit un anisor chiar de ziua copilului:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)